Sanatatea este cel mai de pret lucru pe care noi oamenii il avem, iar un corp sanatos va fi capabil sa munceasca pentru a satisface si nevoile materiale. Insa, daca ne lasam sa decadem, atunci nu vom avea o viata foarte confortabila. Din fericire, exita o multime de leacuri naturiste si metode de medicina alternativa care nu produc efecte secundare. Medicina chinezeasca are o traditie veche de peste 3000 de ani, iar acupunctura este una dintre inventiile acestui popor maret! Practica acupuncturii s-a raspandit rapid incepand cu anii ’70, ajungand in cele din urma si in Romania. Astazi cei care doresc o sedinta serioasa de acupunctura pot apela la acupuncturabucuresti.ro!
Originile acupuncturii se pierd in timp. Dovezile arheologice ne permit sa presupunem ca tehnica a fost practicata pe continentul asiatic, mai precis in China, in urma cu mai bine de cinci mii de ani. Unii savanti, in lucrarile lor, se refera la originile sale in urma cu patru mii de ani.
In medicina traditionala chineza, maestrii antici au invatat ca boala este o schimbare a functiilor corpului sau uzura, cauzata de factori externi precum frigul, caldura, umiditatea, factorii emotionali, nutritionali sau imbatranirea. Prin acupunctura s-ar putea recupera sanatatea.
Cu totii stim ca, in antichitate, bolile erau tratate cu mijloacele disponibile la acea vreme, precum diete si ceaiuri (infuzii de plante), „needling” (acupunctura), iar, mai tarziu, manipularea si masajul coloanei vertebrale (Tui-Na), exercitii de respiratie, cu sau fara miscari ale corpului (Qi Cong) si exercitii adaptate din arta martiala (Tai Chi Chuan).
Acestea si alte metode de tratament bazate pe cunostintele medicinei primitive au fost dezvoltate si interpretate, de-a lungul secolelor, in lumina credintelor subiective si filozofice, inserate in contextul cultural al fiecarei epoci.
Descoperirile arheologice din dinastia Shang (1766-1123 i.Hr.) au inclus chiar instrumente de acupunctura primitive si carapace si oase de broaste testoase, pe care au fost inregistrate informatii despre patologiile medicala.
Cu toate acestea, primul text medical cunoscut si inca folosit de TCM este Tratatul de Medicina Interna al Imparatului Galben (Nei Jing), scris sub forma unui dialog intre legendarul Imparat Galben (Huang Di) si ministrul sau, Qi Bai, despre medicina, dupa unii autori, in timpul Statelor In Bela (475-221 i.Hr.).
Mai tarziu au aparut si alte texte clasice, printre care Discutia bolilor cauzate de raceala, Clasicul despre puls, Clasicul dificultatilor (Nan Ching) si Clasicul asupra sistematizarii acupuncturii si moxa.
Istoria Medicinii Chineze consemneaza perioade in care acupunctura a atins o dezvoltare considerabila, precum si alte perioade in care a ramas stationara. In timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), acupunctura a capatat o mare importanta, odata cu infiintarea Colegiului Imperial de Medicina, unde au fost formati oficial primii acupunctori.
Aproximativ doua sute de ani mai tarziu, in jurul anului 1200, in timpul dinastiei Song (960-1279), a fost construita o statuie de bronz goala, in marime naturala, a unui om, care continea replici de viscere si organe. Au fost, la suprafata, reprezentate punctele de acupunctura aflate in caile meridianelor.
Acest model, cunoscut sub numele de „Omul de bronz”, a fost folosit in predarea si formarea studentilor la acupunctura. Pentru a face acest lucru, suprafata a fost acoperita cu ceara neagra si modelul a fost umplut cu apa. Elevul trebuia, la cererea maestrilor, sa introduca un ac, lasand apa sa curga daca a ajuns corect in punctul indicat.
Aceasta metoda de predare inovatoare a permis o dezvoltare considerabila a acupuncturii, care a culminat cu executia unui studiu de pionierat privind acutizarea anumitor puncte eficiente pentru tratamentul diferitelor boli.
In timpul domniei dinastiei Ming (1368-1644), totusi, MTC a atins apogeul, recunoscand si delimitand diferitele domenii ale practicii medicale, precum pediatria, ginecologia, medicina generala, ortopedia-traumatologie, psihiatrie, medicina legala. . , boli febrile (boli infectioase), fitoterapie, acupunctura si Tui-Na (manipulare si masaj vertebral), care corespund specialitatilor medicale actuale (cu exceptia ultimei, Tui-Na).
Timp de mai bine de un secol, tehnica nu a fost practicata oficial. Cu toate acestea acupunctura a continuat sa fie folosita si transmisa, mai ales in zonele rurale dens populate, unde numarul mic de medici cu diplome in medicina occidentala nu era suficient pentru a satisface nevoile medicale ale vastei populatii chineze.
Incepand cu anii 1950, chirurgii au constatat ca acupunctura are un efect analgezic, atat in procedurile chirurgicale, cat si post-chirurgicale, fapt care a marcat inceputul anesteziei prin acupunctura.
O schimbare importanta in evolutia istorica a acupuncturii s-a datorat probabil recunoasterii sale oficiale in 1955, cand MTC a ajuns sa fie echivalata cu medicina stiintifica occidentala. Aceasta reforma conceptuala a avut urmatoarele motto-uri: „Intelepciunea antica trebuie valorificata, integrand medicina occidentala in medicina noastra”. „Este foarte important sa eliminam conceptele vechi si inutile si sa introducem inovatii in medicina traditionala chineza”.
In 1958, medicii formati in medicina occidentala au fost invitati sa invete MTC. De atunci, acupunctura a inceput sa fie practicata tinand cont de cunostintele si progresele medicinei occidentale, deschizand posibilitatea realizarii de noi studii si cercetari stiintifice in China.
In 1966, studiul anesteziei prin acupunctura a fost o chestiune de interes pentru guvernul chinez, ducand la difuzarea acestei tehnici in urmatorul deceniu. In perioada 1949-1977, au existat aproximativ 8.000 de articole despre cercetarea clinica.
Din 1970 pana in 1983, au fost publicate peste 2.000 de lucrari stiintifice despre mecanismul de actiune al acupuncturii si anesteziei folosind aceasta tehnica. In prezent, exista zeci de reviste medicale referitoare la acupunctura, dintre care unele au fost traduse in alte limbi.
In anii 1970, perioada Revolutiei Culturale, din cauza exploziei demografice din China, s-a accentuat deficienta serviciilor de sanatate publica. Confruntat cu aceasta problema uriasa, regimul actual a autorizat ingrijirea populatiei de catre echipe improvizate, formate din asa-zisii „medici desculti”, care erau persoane fara pregatire medicala academica, insa cu cunostinte precare ale diferitelor domenii medicale, inclusiv acupunctura.