Avem pana si un minister care se ocupa cu asta, deci trebuie sa fie treaba importanta, nu? Fie ca ne place sau nu, digitalizarea este un trend care nu putea (si nici nu trebuia) sa ne ocoleasca. Indiferent de rezistenta noastra nationala nativa (si sistemica) la schimbare, aplecarea asta spre online pare sa placa tuturor, desi nu a fost implementata planificat, cu scop educativ sau de facilitare a accesului la servicii. Tocmai impamantenirea ei fragmentara, ad-hoc, fara vreo abordare profesionista si uneori generata de heirupismul celor care vor sa demonstreze rapid ceva, o face si periculoasa. Nu spune nimeni ca nu e bine sa gasesti la un click distanta orice, insa depind atat de multe de cel care cauta si de felul in care o face..
Sa ne gandim la un exemplu. Sa zicem ca lucrezi intr-o corporatie, urmeaza sa faceti petrecerea de Craciun si vrei neaparat pentru newsletterul din decembrie sa ai o fotografie corporate de la eveniment, care sa arate ca a fost frumos, ca lumea s-a distrat, ca sefii au baut un pahar cu subalternii in deplina armonie.
Zis si facut, vei purcede la rascolirea internetului, incepand cu un search de tipul „fotograf profesionist Bucuresti” sau „fotograf profesionist Constanta”, cum o fi, si ajungand pana la a invata cum sa evaluezi contrastele din fotografie si la a compara unde si cu cine s-au scolit posibilii viitori colaboratori. E treaba facuta temeinic si probabil va da rezultatele scontate. Ce ne facem insa cand internetul in loc sa ofere informatii pretioase, utile si corecte, induce in eroare si panicheaza? In acest caz exemplul ar fi poate o doamna pensionara careia ii da cerere de prietenie pe facebook un fost comandant din marina americana, dornic sa isi refaca viata dupa decesul sotiei, dispus sa calatoareasca peste mari si tari, dar care nu are chiar suma necesara pentru o vizita cum se cuvine, cerand strict completarea pana la valoarea biletului de avion? Sau ce face omul care, fara sa fie mare stiutor de carte, citeste doar titlurile website-urilor care traiesc din clickbait si care se panicheaza cand citeste scris mare, cu rosu, ca pensiile se injumatatesc, fara sa vada subtitlul, cum ca fenomenul se poate sa aiba loc in India daca ii mai loveste vreun tsunami.
Cand digitalizarea institutiilor de stat depinde de cererea scrisa, depusa in format printat la locatie de beneficiar, contrazicandu-si fix menirea sau cand ea ajunge sa fie o masura exclusiva, care ii impovareaza cu un stres in plus pe cei care nu au putut sa tina pasul si care se vad constransi sa apeleze la cunoscuti pentru a duce la bun sfarsit treburi pe care altfel le-ar fi putut gestiona singuri, insa in offline, avantajele incep sa paleasca. Fiindca, exact ca in viata, importante sunt si scopul, dar si mijloacele, si toate ar trebui gandite impreuna, ca un intreg care sa ii serveasca omului, nu sa il impotmoleasca si mai mult…